Duminica, Mai 9, 2010, 05:50 PM 

Dan Carlea - Urban
     media: 0.00 din 0 voturi

Dan Cârlea – Urban

Cartea lui Dan Cârlea te învață că diavulu” (vorba știu eu cui!) nu se îmbracă numai de la Prada, ci de oriunde îi vine bine lui! Nu, să nu fiu înțeles greșit: poezia sa nu e nici prea aventuroasă în plan mistic, nici deficitară printr-un prozelitism aiuritor. Am însă bucuria de a întâlni genul de discurs liric out of fashion, ce era la modă mai degrabă undeva către finele anilor două / mii.

Pe biroul de lucru stă ultimul (sper să nu greșesc!) volum – “Urban”, Editura Vinea, București, 2008. Aspecte forte: l-am citit cu aceeași bucurie cu care, undeva prin 95, citeam Dragostea” lui Mircea Cărtărescu; propune o construcție interesantă, refăcând o mică parte din aventura zilelor contemporane, începând cu prima poezie ce are statut de autoportret-experiment și până la ultimul text – exponent al unui lirism cu siguranță credibil. Apoi ar mai fi de menționat latura romantică ce se ascunde mai bine sau mai puțin perfect în spatele unor verbe ce au făcut carieră în poezia de după două mii. Tot la cele bune am putea număra și felul autentic în care autorul își regândește mica experiența a vieții. În chip antitetic, avem de-a face cu un vers ce aduce înspre o virtuală agapă deopotrivă inefabilul cu ceea ce rămâne trecător, aspectele esențiale ale ordinii ființei precum și mizeriile ce guvernează momentul. Nota ce îl scoate pe Dan Cârlea din rândul condamnaților pseudo-romantici este capacitatea sa de a antrena nedisimulat resorturile cele mai de adânci ale ființei umane. Una peste alta, poetul nu ține morțiș să facă salturi mortale, nu se joacă până la saturație cu imaginația cititorului ci îl invită pe acesta să-și numere propriile temeri.

Aflată mai mult sub semnul descriptivului, poezia are toate datele unei confesiuni autentice, cu funcție de re-înființare a microcosmosului. Deși avem substantive cu rol de inventariere a unei geografii personale, poezia lui Dan Cârlea nu e nici poezia Bucureștiului, așa cum nu e nici a Constanței ori a vreunui alt oraș de-aiurea. Urbanitatea pe care și-o declară încă din titlu e mai degrabă șansa de a se ascunde în propriul sine, de a dispărea măcar pentru o clipă în marele oraș. Versul lui Dan Cârlea este exact inversul tuturor formelor de exprimare ale orașului. Extrem de inteligent, vocea ce doar pare să curgă după cadența hip-hop-ului ori voita mască a freelancerului, contrastează extrem de puternic cu vitalitatea bine-conturată a propriei interiorități.

Nebuniei momentului ori nonsensului lumii, poetul le contrapune imaginea lui Iisus, Cel ce va reinstaura Cuvântul dintâi. Lumea își va fi revenit iar “fața de lucru” va fi cunoscut bucuria unei experiențe esențiale (“d”, “muguri”).

Pe de altă parte, volumul rămâne generat de experiența unei lumi obișnuite, cu oameni obișnuiți, mai precis cretini, genii, târfe, aurolaci, femei fatale, țigani scuipători de semințe, elevi, studenți, pușcăriași evadați, medici care salvează condamnați. Trecutul și prezentul rămân să se zbată fie și sub forma unei poezii ratate pe o foaie mototolită” => iubesc cimitirul bellu unde scheletul lui nichita / levitează în cavou / luminându-l / și toți morții bucureștiului care se răcoresc / sub marmura albă ca zăpada / a lui videanu” (“fața de lucru”). Așa cum obișnuiesc, transcriu pe final un micro-poem de o sensibilitate aparte, având credința că ne vom mai întâlni cu Dan Cârlea: pot să jur / că mâna mea îți creionează răcoarea / pe spate / pe umeri / și sexul meu desenează în tine un copil colorat / care-ți va crește / prin somn / albul în sâni // toate în liniște” (“arte vizuale”).

Marius Manta

...

    pagina urmatoare >>


  • <<2017.August 
     123456
    78910111213
    14151617181920
    21222324252627
    28293031   

Cautare


Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Ultimele insemnari

Linkuri

Arhiva

powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare