Luni, August 3, 2009, 01:42 AM 

Okakura Kakuzo - A treia ceaşcă de ceai
     media: 0.00 din 0 voturi

A treia ceaşcă de ceai

Există o istorie a ceaiului, există această preafericită formă de a-ţi petrece timpul liber ! Din păcate, prea puţini ar mai putea avea acces la arta de a servi băutura care, fără exagerări, a schimbat în varii momente însăşi istoria omenirii. Percepută în ultimul timp doar ca pretext pentru a etala fiţe prin mall-urile recent apărute, calea ceaiului pare să se autosalveze (ca prin miracol) pentru încă o dată prin cei ce au intuit câteva din sensurile înalte pe care le presupune.

Discutând de-a lungul timpului pe această temă, am observat cum, în mod evident, „cafegiii” ultimei jumătăţi de secol au asociat aproape forţat imaginea ceaiului cu cea a unei sănătăţi precare. La urma urmelor, nu-i aşa, prima grijă când vizitezi un bolnav este de a nu uita acasă termosul cu ceai: de mentă, de coada şoricelului, de gălbenele, etc. Suntem într-o zonă nu tocmai fericită... Dar, ca prin miracol, ne aducem aminte cum undeva, cândva erau prezente ceainăriile, îi ascultăm cu plăcere pe cei care se întorc din marile oraşe ale Europei, acolo unde, în căutarea unui moment de linişte, băştinaşii (ce cuvânt potrivit !) nu „trag una mică”, nu gâlgâie o halbă de bere, nici nu îşi „tămâiază” papilele cu alcool ci, ca într-o poveste pe care încă avem puterea de a o înţelege, au răbdarea de a savura minute în şir o ceaşcă din cel mai rafinat ceai, înţelegând motivele pentru care se poate plăti mai mult pentru o cantitate mai mică de băutură. Ei bine, aşa cum afirmam la început, dincolo de prezenţele „pisicite” din mall-uri (să recunoaştem - de un farmec aparte), dincolo de vecinu şi vecina care mai înainte de a-şi deschide dimineaţa geamul se îndreaptă cu ochii mijiţi către bucătărie, în marea aventură a căutării ibricului şi a sfântului Iacob(s) - varianta vidată, de 250 gr. - se pare că în ultimul timp există o oarecare preocupare de a reînvia o artă ce părea apusă.

Emisiuni ce nu îşi găsesc locul în „prime time” difuzează documentare despre chado, deopotrivă despre Japonia medievală şi contemporană, prezintă sortimente inedite de ceaiuri pentru diferite scopuri (incluzând aici şi pe cele medicinale - şterg mica ironie anterioară); în coloanele revistelor dai peste din ce în ce mai multă informaţie cu privire la calităţile acestei băuturi, edituri diverse transformă în adevărate evenimente lansări de carte pe această temă, oraşele mari îşi permit unul sau mai multe magazine specializate. Lucrurile încep să se îndrepte. O bucurie asemănătoare am împărtăşit-o în cadrul acestei rubrici, odată cu cronicile la cărţile „Maestul de ceai” de Yasushi Inoue şi „Foc în pavilionul de ceai” de Ellis Avery.

A treia ceaşcă de ceai ne este prilejuită de apariţia la Editura Nemira a „Cărţii ceaiului”, vestita lucrare a lui Okakura Kakuzo, care a traversat în special spaţiul european, propunând în ultima instanţă o mai bună înţelegere a unei arte străvechi de a trăi. Okakura Kakuzo face parte din generaţia celor care şi-au dorit să redeschidă porţile Japoniei către lume. Studiază la Universitatea Imperială din Tokio, pentru ca mai apoi să fie numit responsabil cu restaurarea şi păstrarea templelor reprezentative budiste, devenind astfel una dintre personalităţile cele mai conştiente de necesitatea promovării educaţiei pentru artă în cadrul Ministerului Japonez al Culturii. Fondează Şcoala de Arte din Tokyo în cadrul căreia, printre altele, ţine un curs de istoria artei japoneze şi e interesat punctual de pictura tradiţională Nihonga. „Cartea ceaiului”, scrisă în engleză la New York abia în 1906, la apusul vieţii, are rolul de a prezenta într-o formă accesibilă occidentalilor istoria ceremoniei ceaiului, propria-i filosofie, dar şi influenţa pe care a exercitat-o de-a lungul secolelor asupra artelor.

Premisa de la care pleacă Okakura Kakuzo este aceea că în jurul ceremoniei ceaiului se motivează însuşi sensul vieţii. Termenul de filosofie nu trebuie înţeles aici conform uzanţei occidentale; nu acceptă sensuri scolastice şi nici taxonomii aride. Dimpotrivă, filosofia ceaiului acoperă un larg spectru de nuanţe: pune în evidenţă idei etice şi religioase despre natură şi om. Este în acelaşi timp un principiu ordonator pentru igiena şi sănătatea vieţii, explică comfortul simplităţii dar şi un soi de geometrie morală din care ar putea reieşi măsura lucrurilor şi fiinţelor.

Singurul aspect ce aduce o oarecare umbră asupra lucrării este tonul mult prea înflăcărat de-a lungul anumitor pasaje deşi, până şi acesta ar putea fi uşor înţeles, datorându-se evident perioadei în care a fost scrisă şi scopului declarat. Chiar dacă la început calea ceaiului ar putea părea „mult zgomot pentru nimic” ori „o banală furtună într-o ceaşcă de ceai”, avem promisiunea că „în gustul chihlimbarului lichid din cupele de porţelan alb-sidefiu cei iniţiaţi vor regăsi ceva din stăpânirea caracteristică lui Confucius, din picanteria lui Laotse sau poate chiar din parfumul eteric al lui Buddha Sakyamuni”.

Aşa cum e şi firesc, cuprinsul punctează fericit prin fiecare capitol câte un pas în demonstraţia întreprinsă: „Cupa umanităţii”, „Şcolile de ceai”, „Taoismul şi budismul zen”, „Camera de ceai”, „Aprecierea artei”, „Florile”, „Maeştrii de ceai”. „Taoismul şi budismul zen” este capitolul ce are misiunea cea mai dificilă, aceea de a explica occidentalului, fie şi la nivel intuitiv, parte a principiilor budiste, zen, taoiste. Adevărul poate fi atins numai prin înţelegerea contrariilor. Atât zenul cât şi taoismul sunt modalităţi evidente de susţinere a principiilor individualiste. Calea ceaiului este conştientă că nimic nu este real în afară de ceea ce are legătură cu felul în care lucrează propriul nostru intelect. Utilizând fie parabola, fie alegoria, în multe cazuri autorul ne prilejuieşte întâlnirea cu tradiţia mai mult sau mai puţin orală: „Yeno, al şaselea patriarh, a văzut o dată doi călugări care priveau steagul fluturând în vânt din vârful unei pagode. Unul dintre ei a zis: «Vântul este cel care se mişcă». Celălalt l-a contrazis: «Ba nu, steagul este cel care se mişcă». Yeno le-a explicat amândurora că adevărata mişcare nu e nici cea a vântului, nici cea a steagului, ci cea a minţii lor”. În contextul întregii cărţi, pasajul citat are multe alte rezolvări, dincolo de o textualitate mărginită. Deşi sunt multe trimiteri la perioade zbuciumate din istoria Japoniei, Okakura Kakuzo rămâne ataşat de principiile armoniei pe care şi le doreşte atotguvernatoare. În această ordine a ideilor, calea ceaiului este apropiată de calea florilor, ikebana fiind chiar parte integrantă a camerei de ceai. Micul dar fascinantul istoric al camerei de ceai pleacă dinspre ideogramele ce îi semnalau prezenţa drept „lăcaşul plăcerii şi al fanteziei”. Cea dintâi cameră proiectată în exclusivitate deservirii ceaiului a fost cea a legendarului Sen-no-Soeki, mult mai cunoscut sub numele de Rikyu, cel care în secolul al XVI-lea, a formulat şi perfecţionat principiile aflate la baza ceremoniei ceaiului. Arhitectura camerei sau camerelor de ceai e în continuare atent explicată, sunt inventariate instrumentele folosite, de o valoare ce nu poate fi cuantificată. Capitolele care ar fi putut prezenta un plus de informaţie sunt „Şcolile de ceai” şi „Maeştrii de ceai”.

Gândită în contextul economic, politic dar mai ales al deschiderii culturale japoneze de la inceput de secol XX, „Cartea ceaiului” pare să rămână lectura obligatorie pentru orice iubitor al acestei arte. Bucurându-se şi de condiţii editoriale de invidiat, ineditul „tratat” reuşeşte să ne convingă că „fiecare nouă ceaşcă de ceai are propria individualitate, e rezultatul unei armonii irepetabile între apă şi foc, întruchipează o tradiţie unică, are o poveste de spus, care e numai şi numai a ei, şi e menită să conţină frumuseţea pură”. Păstrând proporţiile, e adevăratul crez pentru chado !

Marius Manta


Comentarii


    Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile

    Cautare


    Categorii

    Aboneaza-te la insemnari


    Ultimele insemnari

    Linkuri

    Arhiva

    powered by
    www.ABlog.ro
    Termeni si Conditii de Utilizare