Marti, Septembrie 15, 2009, 12:37 AM 

Liviu Danceanu - Pe când sunetul divulga secrete
     media: 0.00 din 0 voturi

Pe când sunetul divulga secrete

Printr-un frumos joc al vieţii, abia revenit dintr-unul din cele mai importante oraşe muzicale ale Europei, am intrat în posesia ultimelor cărţi semnate de Liviu Dănceanu şi publicate la Editura Muzicală – „Jurnal parţial sonor” şi la Editura Corgal Press – „Apocalipsa muzicii savante”. Rândurile de faţă nu vor să se înscrie nici în hainele vreunei cronici, şi nici nu pot pretinde că stabilesc în tuşe fine un portret Liviu Dănceanu. De altfel, tipul acesta de personalitate complexă limitează până la extrem construcţii precum „compozitorul Liviu Dănceanu”, „profesorul Liviu Dănceanu”, etc. Dacă eşti conştient de laturile multiple în care un om creează, atunci, fără doar şi poate, ai un sentiment de insuficienţă semantică. Dacă în anul de graţie 2009 s-ar atribui unei „personalităţi totale” titlul de doctor, gestul ar putea să pară atât de desuet, încât, pentru „scena” culturală, intenţia iniţială să se transforme într-o fantoşă, într-o grimasă nefericită.

Aşadar, intenţia este aceea de a-mi transcrie bucuria pe care am resimţit-o odată cu lectura cărţilor amintite mai sus. Şi asta pentru că, strict personal, l-am întâlnit pe Liviu Dănceanu în două momente diferite: prima dată, cu mulţi ani în urmă, ieşit de la un spectacol din cadrul Zilelor Muzicii Contemporane, am dat iama în calea domniei sale, întrebându-l de unde aş putea achiziţiona înregistrări cu celebrul Archaeus. A doua oară, am stat aproximativ în aceeaşi perioadă, în aceeaşi vilă, undeva la Slănic Moldova. Recunosc, în ambele cazuri mi s-a părut o fire dificilă: fie poate pentru lipsa totală a vreunui răspuns în cazul primei întâlniri, fie poate din felul voit distanţat de a se raporta la o bună parte a celor din jurul său, am văzut în Liviu Dănceanu tipul de om tranşant, rece; l-am văzut pe cel ce ştie mereu unde să găsească drumul cel mai drept pentru atingerea scopurilor propuse. L-am citit, m-a interesat, m-a complexat, mi s-a părut sofisticat, uneori greoi (cu sensul „prea didactic”).

Bucuria lecturii celor două cărţi vine dinspre realitatea întâlnirii cu o altă faţă, mult mai umană, purtătoarea unor regrete ori întrebări, descoperind un om cu întreaga gamă a disponibilităţilor sufleteşti. Plusurile şi minusurile se adună fericit într-un jurnal de o fineţe aparte, ce din punct de vedere strict cronologic acoperă întreg anul 2008. Aici, Liviu Dănceanu nu se opreşte doar la a nota „peste zi” întâmplările ci, cu largheţea unui intelectual rafinat, nuanţează evenimente, conferindu-le o aură mai mult sau mai puţin meritată. Are ştiinţa de a se surprinde în puncte de un subiectivism total, cât şi conştiinţa de a mărturisi importanţa unora din colaboratorii, profesorii, marii oameni de muzică - şi nu numai - pe care contemporaneitatea ni i-a lăsat în grijă. Iată, un exemplu adecvat vine odată cu figura lui Ovidiu Bălan, cel care aproape că a adunat în sala de concerte generaţie după generaţie. În memoria noastră ar putea rămâne ca fiind „făcut din argint viu. Ca un mercur ce indică mai mereu temperaturi suprafebrile, te convinge că absoarbe totul în juru-i. Sunete, idei, tineri talentaţi, femei frumoase se prind viguros ca de un magnet identic fiinţei lui aparent plăpânde”. Am reţinut însă, cu acelaşi prilej, şi ironia: „Ar fi putut manageria orice orchestră din lume, purtându-le zvonul de mărire şi putere. N-a fost să fie. Poate pentru că i-a plăcut să construiască de la temelie un colectiv de Meister Spielmani, căreia timp de aproape patru decenii i-a fost General Direktor. Sau poate că n-au fost prea numeroşi (ori prea potenţi) cei care ar fi putut să tragă de el nu la stânga, ci la dreapta, nu spre est, ci spre vest, nu în jos, ci în sus”. Asemenea portret nu este singular, însă nu avem spaţiul necesar pentru a semnala întreaga galerie propusă de autor. Mă văd nevoit a repeta, ceea ce mi-a plăcut în acest „jurnal parţial sonor” este însăşi disponibilitatea autorului de a trece pragul către cititor. Avem un registru bacovian, avem şi „nebunia cotidianului” ori a statutului de profesor. Scurte exemplificări: „Plouă. Într-o mahala, zemuind de melancolia şi amintirea dandanalelor de altădată, plouă. De dimineaţă plouă, plouă, plouă, dar Bacăul refuză să se topească în atmosfera tipică lacustră, cu ornamente diluviale”; „un purcoi de examene mi-a furat din oxigenul ultimelor zile. Birocraţia sufocă învăţământul românesc. Am sentimentul unei pubele care, colectând tot mai multe deşeuri, împrăştie o duhoare din ce în ce mai intensă. Evidenţe, grafice, rapoarte, referate, regulamente, statistici, normative, instrucţiuni, chestionare înnourează un cer altădată senin...”

Am citit „Apocalipsa muzicii savante” ca o continuare firească la Jurnal. E un eseu care reuşeşte în aproximativ o sută de pagini să traseze (nu am zis să gestioneze!) tabloul apocaliptic al muzicii savante. De ce intitulată muzică savantă ? Care sunt cauzele acestei degringolade ? De ce am ajuns să vorbim despre „gerontismul progresiv ce lucrează la nivelul lui homo-sapiens” ? Cum a fost prefigurat un homo-musicus şi care sunt punctele de tangenţă ale acestuia cu acutizantul sfârşit al unor structuri veşnic în căutarea armoniei ? Care au fost atributele funcţionale ale muzicii savante ? O parte din răspunsuri le veţi găsi în această carte-eseu pe care personal aş introduce-o drept lectură obligatorie în cadrul tuturor instituţiilor interesate de orizonturile frumosului.

Şi pentru a treia oară... în final, răman cu bucuria că cel puţin de această dată nu am fost privit distorsionat şi nici că am privit ori prea la dreapta, ori prea la stânga, ori prea înspre est ori înspre vest; rămâneţi cu sugestia unei lecturi care acaparează, amintind pe undeva de tonul ultimativ a lui Nietzsche: fireşte - în alte haine, în faţa unui alt public.

Marius Manta


Comentarii


    Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile

    Cautare


    Categorii

    Aboneaza-te la insemnari


    Ultimele insemnari

    Linkuri

    Arhiva

    powered by
    www.ABlog.ro
    Termeni si Conditii de Utilizare