Miercuri, Martie 3, 2010, 10:38 AM 

Dan Persa
     media: 5.00 din 1 vot

Despre cărţi e relativ uşor de scris. Dar când e să faci un portret, lucrurile se complică foarte mult. Fie şi numai pentru că maestrul de necontestat al portretului din ultima sută de ani, Emil Cioran, face o recomandare ce-ţi zbârleşte părul: un portret nu are valoare dacă nu s-a strecurat în el ceva venin. Şi asta pentru că, ar trebui să deducem noi, un bun portretist reuşeşte să pătrundă într-atât personalitatea celui despre care vorbeşte, încât să-l cutremure că a fost deconspirat. Marius Manta este unul dintre oamenii ce s-au putut sustrage acestei nemiloase aserţiuni. Probabil printr-o naştere fastă, ce i-a oferit o bunătate de pâine caldă. Graţie ei s-a putut aşeza sub semnul ursului. Să luăm la purecat ursul? Aşa ar trebui. În imaginarul copiilor, ursul e animalul jucăuş, cel mai îndrăgit prieten, cel mereu prins cu botul plin de miere de prin stupii şi fagurii albinelor unde scotoceşte neînfricat de înţepături. În vechile comunităţi vânătoreşti ursul era asimilat omului, ba mai mult, celui mai vrednic dintre oameni, cel capabil să ajungă la zei cu mesaje purcese de pe pământ. Iar în confreriile războinice, ursul era adulat ca mare războinic. Marius are din toate acestea câte ceva. Bun şi de nădejde prieten, conviv mereu căutat, caracterizat de bun simţ şi modestie, imaginaţie şi cumpănită judecată, cu un umor fin ca un parfum, ce aduce zâmbetul şi de-o ironie jovială, ce nu supără – în societate. În treburile spiritului e un căutător al Graalului, potirul în care se află sângele lui Iisus, un iscusit scufundător spre profunzimi ideatice, descoperitor de noime şi valori ce dau sens existenţei omeneşti. Şi reuşeşte să fie un veritabil războinic atunci când are de luptat cu idei preconcepute, cu falsificări ale artei, cu însăilări de păreri fără conţinut, cu lipsa de principii sau labilitatea de convingeri. Pasionat în ceea ce face, are puterea nu doar să descifreze, ci şi să admire. Şi trebuie spus că şi pasiunea şi războirea şi căutarea şi convivialitatea sunt, la Marius Manta, ludice. Ursul e un copil mare şi un mare copil!

Dan Persa, vocea numarul 1- cel putin in proza bacauana

...

Luni, Februarie 22, 2010, 10:43 AM 

Irina si Radu Apostu
     media: 0.00 din 0 voturi

"Despre Marius am putea spune multe; il stim de-o viata si ne leaga o prietenie frumoasa, pe care nimic nu o va umbri, nici macar distanta imensa la care ne aflam acum unii de altii. Am admirat mereu la el modestia, cultura vasta, simtul umorului, stilul si disponibilitatea sa. Di...

Duminica, Februarie 14, 2010, 02:56 PM 

Cautari
     media: 0.00 din 0 voturi

Căutări

Jean Paul Sartre, “Ființa și neantul”: “Se pare că filosofia secolelor al XIX-lea și al XX-lea a înțeles că nu putem să scăpăm de solipsism câtă vreme ne concepem mai întâi pe noi înșine și pe celălalt ca pe două substanțe separate: orice unire a acestor două substanțe, trebuie, într-adevăr, considerată imposibilă. De aceea, studierea teoriilor moderne ne relevă un efort de a distinge în adâncul conștiințelor o legătură fundamentală și transcedentală cu celălalt, care ar face parte integrantă din fiecare conștiință încă din momentul apariției sale.” Conceptul de alteritate este unul ce a intrat relativ recent în vocabularul uzual al analizelor literare. Peste toate, concis, substantivul acesta pare mai degrabă a desemna o calitate sau o esență ce ar surprinde” ceva definitoriu la Celălalt. Psihanaliza lui Lacan pare a se descurca mult mai în spiritul textelor literare: Inconștientul este discursul Celuilalt”. Fie pusă sub semnul unui pseudo-clivaj al eului, fie sub datele unei viziuni clasice, alteritatea își lărgește, odată cu discursul, aria de semnificații. Din punct de vedere sociologic, antropologic, alteritatea va conduce inevitabil către surprinderea unor sentimente ce contrastează la nivelul grupurilor lărgite. Ea se afirmă mai mult prin întrebările pe care le dă naștere: există ceilalți. Dar aceștia sunt în mod necesar diferiți. În ce măsură se mai pot găsi posibilități reale de comunicare a esențelor cu cel de lângă tine, uneori chiar cu tine însuți ? Toată literatura modernă propune pagini de călătorie: e un quest pentru noi teritorii, în marea lor majoritate metaforice. Se refac legături parțial uitate cu imaginarul Antichității. Montaigne era convins de faptul că natura s-a silit să nu facă nimic care să nu fie diferit de ce-a făcut anterior. Dacă mergem pe ideea unui evident mimetism literar-cultural, ținând cont de cele afirmate de Montaigne, am fi îndreptățiți să găsim, măcar uneori, legături dintre cele mai surprinzătoare în ceea ce privește exprimarea artistică. Reîntorcându-ne, Celălalt ar putea fi sub criterii diverse, paradoxal, în același timp și Cel de lângă tie, în rând cu tine, dar și Cel din fața ta, altfel spus Cel în care te vei regăsi doar din perspectiva unei complementarități posibile. Evidentă este totodată interdicția de a nu uita că fiecare din Cei prezenți la întâlnire sunt purtătorii unui mesaj, au propria lor experiență, propriile lor date formate de o cultură specifică.

***

Sunt sigur că asupra lui Andrei Makine voi reveni și într-una din lunile imediat următoare; înamorat de corporalitatea scrisului său, intrigat și plăcut impresionat de zbaterile specifice sufletului rus, nu am cum să ratez o carte precum Viața unui bărbat necunoscut”.

Până la acel moment, mă voi referi la un micro-volum dedicat Franței. În special nouă, românilor, poate că ne este mai ușor să înțelegem o surpriză precum Franța pe care uităm s-o iubim”, apărută la Editura Humanitas. Carte de mici dimensiuni, ar trebui lecturată având în background incursul cultural al lui Emil Cioran. Makine, un foarte fin cunoscător al limbii și culturii franceze, Makine, un nume ce șoca Franța literară prin Testamentul francez, de o finete a stilului aproape provocatoare, renunță de-a lungul câtorva pagini la discursul perfect, pentru a da glas unor frământări ce nu suportă amânare. Cartea e scrisă sub semnul vocativului și al imperativului. Se dorește a fi un stimul suficient în a provoca trezirea la realitate. În primul rând e o carte nu despre Franța ci o carte pentru francezi, cu aplicabilitate în zona pragmaticului. Își dorește a reinstitui un discurs corect, într-o Franță metisată. În prima parte, Makine este de-a dreptul obositor prin chiar nevoia organică de a folosi numele unor oameni iluștrii din trecut. Trimiterile permanente către politic, cultural, social ar trebui să fie motive suficiente pentru francezul de rând, azi obosit și lipsit de interes în fața unui cotidian ce îi abrutizează existența. Volumul este alcătuit tripartit: începe prin formularea “anumitor idei despre Franța”, continuă aducând câteva considerații (pe alocuri sarcastice) privitoare la o cultură alcătuită pe disponibilitățile formei, pentru ca ultimele panseuri să adune două subcapitole ce se întâlnesc din perspectiva reclădirii unei Franțe viabile, credibile, o țară nouă, care să își privească provocările matur, care să re-echilibreze raporturile dintre marginalitate și centru. Andrei Makine mărturisește alienarea resimțită la întâlnirea unui mit. Răvășit de șocanta realitate decăzută a Franței actuale, capătă pe alocuri accente lirico-dramatice. Până și rândurile de final, în fapt adresate viitorului (pe atunci!) președinte, au o datorie: aceea de a-l readuce în prim plan pe Charles de Gaulle. Referindu-se la toți cei care s-au jertfit pentru Franța, generalul declama: Acum, când josnicia ne îneacă, ei privesc Cerul fără a păli, iar Pământul, fără a roși”. Makine încheie: “Aceasta este țara pe care va trebui să știți s-o iubiți și s-o apărați, domnule viitor președinte. Franța”.

***

Aparent fără nicio legătură cu cele scrise anterior este ce-al de-al doilea bookmark pe care vi-l propun. Glenway Wescott e un necunoscut. La noi.

Scriitor american, autor al unui număr considerabil de eseuri și povestiri, Glenway Wescott a stârnit admirație în special cu The Pilgrim Hawk, A Love Story”, prezent pe masa de lectură astăzi, la circa șaptezeci de ani de la apariție, grație Editurii Univers.

Micul roman prezintă de-a lungul unei după-amieze povestea unui cuplu destul de ciudat - Cullen (un irlandez și o englezoaică), aflat în vizită la vila unei prietene, Alexandra, o americancă bogată. Ineditul scrierii vine din apariția lui Lucy, un șoim capturat de doamna Cullen în Scoția. În casă se mai află doi servitori, la care se adaugă șoferul cuplului abia venit. Într-adevăr, după cum suntem atenționați din prefața cărții, Lucy are o partitură specială în această poveste, care decantează, într-o economie minimalistă, întrebările esențiale în caz de iubire: ce înseamnă libertatea, care e granița dintre atașament și dependență, unde se termină sinceritatea și ce măști poartă eșecul”. Dar, mai mult, avem: iubirea Celuilalt posibilă prin iubirea de sine, iubirea drept cale supremă de manifestare a pulsiunilor erotice, iubirea-curiozitate, iubirea ce îngăduie masca ori adevărul. Deși nu mi-am propus o analiză detaliată a textului, voi atrage atenția asupra perfecțiunii ei la nivelul întregului, cât și asupra particularităților narative ce i-au făcut pe Susan Sontag ori Michael Cunningham să fie cu totul impresionați.

Dar, toate acestea au legătură cu jurnalul lui Glenway Wescott, acolo unde scriitorul însuși, devenind personaj, se caută, își mărturisește orientările homosexuale, legătura cu tânărul Monroe Wheeler. De altfel, după cum aflăm din A biography” de Jerry Rosco (University of Wisconsin Press, 2002), “Șoimul rătăcitor” e genul de produs cultural ce trebuie contextualizat. În 1928, Wescott, Wheeler și Lynes se mută la Paris, în apartamentul unui prieten al celebrului Jean Cocteau. Treptat, Wescott face parte dintr-o familie lărgită, prietenii săi nefiind tocmai neinteresați de experiențe grotești. Discutând despre “Șoimul rătăcitor”, Wescott admite că lumea lui e locuită de oameni ce nu au voie să gândească în termenii unui semitism explicit, el însuși declarându-se “so shameless”. Anglia, America, Irlanda, Franța, Ungaria, lumea celor interesanți, cât și lumea celor apatici sunt semnalate toate prin raporturile dintre personaje. Narațiunea la persoana întâi amintește uneori de solilocviile din textele dramatice. Un roman ce merită citit... cu o anume doză de atenție.

Cărțile mici care să impresioneze sunt de-a dreptul rarisime. Cele de mai sus, semnate Makine și Wescott, propun nu doar clash-uri dintre aparență și realitate, dintre cunoscut și necunoscut, ci marchează la o distanță de timp apreciabilă reala problemă a recunoașterii alterității. Aproape întregul discurs al secolului XX a investit în diferență, condamnând-o. Sper că a venit vremea întâlnirii Celuilalt; însă neuitând de noi, și nici de utilitatea principiilor moralei.

Marius Manta

...

Duminica, Februarie 14, 2010, 02:45 PM 

ioana balasa
     media: 0.00 din 0 voturi

Despre Marius Manta, profesor de limba si literatura romana, s-ar putea scrie multe. Eu, insa, voi incepe prin a spune ca a fost unul dintre profesorii mei preferati. Si nu doar pentru ca am indragit mult materia pe care dumnealui o preda, ci si datorita stilului aparte, oarecum diferit de al majoritatii profesorilor, de a oferi elevilor informatii sau idei. Poate ca motivul pentru care nu a rezonat intotdeauna perfect cu toti elevii clasei a fost tocmai faptul ca nu s-a incadrat niciodata intr-un tipar fix, prestabilit, cu care oamenii sunt in general obisnuiti.

Dar dincolo de toate acestea, Marius Manta este un om caruia ii datorez ceea ce sunt astazi din punct de vedere al maturitatii intelectuale si culturii literare. Prin intermediul dumnealui mi-am dezvoltat atat creativitatea, expresia de idei originale, cat si gandirea critica.

O persoana cu formidabile cunostinte, foarte apropiat de elevii sai, Marius Manta este, fara indoiala, un model al profesorului... bun.

Ioana Balasa, studenta, conservator

...

Duminica, Februarie 14, 2010, 02:39 PM 

diana miron
     media: 0.00 din 0 voturi

Domnul Marius Manta este unul din acei profesori din cauza caruia regreti ca ai terminat liceul. Asta daca esti adeptul ironiilor fine sau al glumelor cu substrat . E genul de om cu o expresie incoruptibila : un fel de straight face . Cum poate cineva sa transmita atat de multe printr-un straight face ? Doar spunand anumite lucruri si aruncand o privire la momentul potrivit .

Despre partea didactica am numai cuvinte bune. Imi place strategia dumnealui de predare. Neconventionala, noua, dar in niciun caz anarhica. Limitele de instaurare a ordinii sunt foarte precise, totusi. Spun asta din ce imi amintesc. Stiu ca imi placea foarte mult ora de romana, pentru ca ma facea sa chibzuiesc un raspuns inainte de a-l rosti.

Am citit si unele recenzii, cronici ale domnului Manta, precum cea a cartii domnului Danceanu care imi e profesor, si care chiar mi-a starnit curiozitatea.

In alta ordine de idei, dumnealui are o pasiune inegalabila pentru Ursul Carpatin. Si pentru Pantera Roz, si pentru masinile Hummer , si pentru lalelele negre (sau mov inchis, whatever ), sa nu uit (!) – Castelul Bran, Bacovia , etc .

Este un melanj hibrid de pasiuni unusual ( am uitat sa mentionez trenuletele electrice de jucarie ) si idei asimilate din multitudinea de carti citite peste ani. Ei bine, cam asta am reusit eu sa ghicesc . In plus, e o persoana funny care adora vorbitul in dodii. Iar poza zambind langa panoul cu “nu hraniti ursii”, purtand o caciula cu ciucurasi care acopera urechile este nepretuita.

In concluzie, domnul Manta ramane un enigmatic.

There it is, I said it.

Diana Miron, studenta, conservator

...

Duminica, Februarie 14, 2010, 02:38 PM 

camelia iosub
     media: 0.00 din 0 voturi

Dacă ar trebui să vorbesc despre Dl. Prof. Marius Manta aş spune: inteligenţă, simţ al umorului, sarcasm şi ironie… de bun gust, toate adunate într-o personalitate puternică, complexă, care inspiră respect şi distanţă la o primă vedere, dar care ascunde căldură şi implicare.

Din punct de vedere profesional Dl. Prof. Marius Manta este un cadru didactic foarte bine pregătit, care ştie cum să transmită informaţii elevilor astfel încât să le trezească acestora interesul pentru materia pe care o predă.

Apreciez, de asemenea, implicarea D-lui Prof. în proiecte extracurriculare, în evenimente culturale şi în orice tip de activitate care antrenează dragostea pentru artă şi frumos.

Ca om, îl găsesc pe Dl. Prof. Manta ca fiind o persoană bine intenţionată şi dornică să ajute, prietenoasă şi deschisă.

Camelia Iosub, secretară, Alcon Romania

...

Duminica, Februarie 14, 2010, 02:31 PM 

andrei cochior
     media: 5.00 din 1 vot

As putea expune inca de la inceput o galerie impresionanta de calitati ale omului Marius Manta, dar simt de pe acum zona de ridicol ce se poate cladi in jurul meu, pentru ca ceea ce il caracterizeaza in esenta, in ciuda aparentelor, este discretia cat si o capacitate minunata de a disimula. De asemenea, din aceleasi motive nu as putea marturisi suportul extraordinar de care am avut parte cat timp i-am fost elev la Liceul de Arta "George Apostu" din Bacau.

Ceea ce ma intriga la domnul profesor este capacitatea remarcabila de a purta o sumedenie de masti, fiecare lasand sa se vada o mica particica din ceea ce reprezinta dumnealui cu adevarat, in functie de context cat si de grupul social in care se afla la un moment dat. Daca pentru unii poate trece drept un om banal, un profesor plictisit ori fericit de munca lui, altii pot fi surprinsi de bogatia pasiunilor sale (si de rapiditatea cu care sare de la una la alta) sau de profunzimea la care isi traieste experienta proprie.


Una peste alta, Marius Manta este un om interesant pe care nu am reusit sa il deslusesc in cei cativa ani de liceu. O discutie cu dumnealui trebuie sa fie interesanta, amuzanta, ponderata (atunci cand este purtata cu seriozitate) dar si cu ceva neprevazut ce provoaca spontaneitatea interlocutorului. Domnul profesor poate reprezenta un exemplu de cum sa-ti traiesti viata frumos, sa te bucuri de tot ce iti ofera ea, dar in acelasi timp sa tii cont ca esti si spirit nu doar trup.

Andrei Cochior...

Vineri, Februarie 5, 2010, 01:58 PM 

cristina nica
     media: 0.00 din 0 voturi

Desi coleg de breasla, pe “Domn’ Profesor” l-am cunoscut mai degraba ca prieten relaxat, relaxant, dar cu o mina care tradeaza nesfarsite miscari interioare. Are multe si starnitoare de invidie pasiuni, aparent incompatibile. Incercati sa refaceti unitatea acestui puzzle: dragostea pentru ursul carpatin si pentru Castelul Bran, tulburatoarea lume de pe (si de dincolo de) panzele lui Turner, pantera Roz, literatura buna, mingea de bascket, Viena, jazz-ul si clatitele in orice combinatie si in orice cantitate. Aha, si era sa uit locomotivele cu abur!

Nu stiu daca acest puzzle nu are cumva cam multe accente cultural-pretentioase pentru o caracterizare amicala. Sentimentul meu este decis: Marius respira din toate astea ceea ce ii vine lui bine. Il poti cunoaste mai lesne urmand cursul acestor pasiuni devenite, in procent intim, ales de el, mod de viata, asa cum bine poti descoperi, facand drumul invers, lumile acestea cunoscandu-l pe Marius.

Dincolo de toate, insa, atuurile sale de pret sunt: iubirea unor parinti minunati si pasiunea cu care traieste viata alaturi de el frumoasa-i sotie. Nu-i asa ca, dintr-o data, puzzle-ul nu vi se mai pare atat de incifrat?

Cristina Nica, profesoara limba si literatura romana

...

Vineri, Februarie 5, 2010, 12:52 PM 

elena costras
     media: 0.00 din 0 voturi

Marius Manta, profesorul sau omul?

Profesorul… usor ironic, o ironie ludica reusind cu usurinta sa treaca la extrema sadica. Dinocolo de aceasta ironie “socratica” se ascunde un om de o sensibilitate si o finete rar intalnite, cu asteptari foarte ridicate in ceea ce il priveste pe el dar si in ceea ce ii priveste pe ceilalti. Aceaste standarde pe care le stabileste pentru propria persoana dar si pentru ceilalti pot fi considerate in anumite situatii mici defecte. Atitudinea acestuia nu face decat sa ne inspire si sa se constituie un reper in formarea noastra ca oameni.

Omul Marius Manta este un visator in aceasta lume zbuciumata si extrem de practica ceea ce face ca lumea noastra sa fie mai saraca si mai searbada. Bunatatea lui se intinde dincolo de ceea ce inseamna omul in general, lucru dovedit de pasiunea pe care unii ar considera-o ciudata, si anume pasiunea pentru ursi. Lucrul acesta este dovedit de certificatele de adoptie ale acestor animale pe care le detine si cu care se mandreste numai in fata acelora care ii inteleg dragostea pentru ursi.

Recomandari: mai mult zambet (face bine persoanelor usor pesimiste), un pic din dragsotea pentru animale indreptata spre alte domenii mai realiste (prea multa visare cu ochii deschisi dauneaza grav simtului practic) si un pic de intelegere pentru cei care nu reusesc sa se ridice la standardele impuse (desi se straduiesc din greu…).

Elena Costras, eleva, Liceul de Arta “G. Apostu”

...

Vineri, Februarie 5, 2010, 09:41 AM 

viorica raba
     media: 0.00 din 0 voturi

O aparenta blazare, un suris superior- enigmatic, iata prima impresie a unui caracter de altfel vulcanic si intens.

Prima imagine afisata este doar un paravan, care mascheaza in opinia mea intensitatea sentimentelor, multa eruditie si simtire, toate marcate de o nevoie de validare, de confirmare nemarturisita a trairilor si gindirilor sale.

Solid, monolitic, si totusi, fragil si temator.

Idei muncite mult pina sa fie exprimate, sentimente disecate pina la tortura.

O credinta cultivate, erudite.

SAU

Marius Manta este unul dintre cei mai vechi prieteni ai mei. Dintotdeauna am admirat la el modul in care era interesant tocmai prin faptul ca dadea impresia de a fi desupra noastra a tuturor, si prea putin interesat de nimicurile in care ne scufundam noi. Savuram cu mare placere atunci cind marturisea pasiuni si interese banale, cum ar fi un cintec al Madonei, o carte sau un fel de mincare.

Cu si mai mare placere ii cautam defectele, pentru ca prea era iritanta tendinta sa de a fi prea bun si prea destept!!!

De altfel, dincolo de toate calitatile pe care i le admir discret, de la distanta si mai mult in secret, il critic mult ca sa nu si-o ia in cap, si il iubesc pentru toate nimicurile pe care le impartaseste cu noi: un popcorn la film, o batatura la picior, conditii de cazare inghesuite si un pahar de plastic…

Si il mai iubesc pentru toate complexele si fricile si nevoile lui cu care inca nu pare sa se fi impacat.

Viorica Raba, asistent, Fundatia de Sprijin Comunitar, Bacau

...

Vineri, Februarie 5, 2010, 09:15 AM 

florin prisecaru
     media: 0.00 din 0 voturi

As putea spune ca îl cunosc pe Marius Manta de-o viata. In acest timp relatiile noastre au fost dintre cele mai bune. Superficial,fara o analiza prea complicata as vrea sa amintesc citeva din trasaturile esentiale ale d-lui Manta Marius : Un om modest, un om serios, un om harnic, un om puternic, un om darnic, o persoana discreta, cistita, sensibila, capabila, serioasa, studioasa, linistita, receptiva, sociabila.

Florin Prisecaru, biolog, Apele Române

...

Vineri, Februarie 5, 2010, 02:05 AM 

andreea fodor
     media: 0.00 din 0 voturi

Manta… Prof. de romana, diriginte

De cate ori aparea in clasa, eram smirna, de teama sa nu “ma puna iar sa comentez textul”. Mi se parea complicat, pus mereu pe vanatoare de elevi nepregatiti, probabil in ideea de a-i ajuta sa-si invinga teama de a se exprima. Avea o placere de a fi ironic si ori de cate ori avea ocazia, isi exprima ironia cu un zambet dulce si o privire nevinovata.

Cand era cazul, felicita cu sinceritate si incuraja pentru mai bine.

Marius Manta

Trecand oarecum peste bariera dintre profesor/elev, am reusit dupa o perioada de timp sa putem avea o discutie sincera, deschisa si fara ocolisuri, pe orice subiect. Naturaletea in vorbire m-a impresionat, mai ales ca ma asteptam sa aiba un limbaj formal, limbaj cu care eram obisnuita in perioada liceului. Din diverse discutii, am descoperit un om complex. Ca aproape orice fiinta de pe pamat,se intreaba, cauta, este dezamagit. Oboseste dar persista. Este curios,desi nu o arata, folosindu-si armele verbale ca sa conduca conversatia in scopul dorit.

Andreea Fodor, economist, Florida


...

Vineri, Februarie 5, 2010, 12:39 AM 

diana miron
     media: 0.00 din 0 voturi

Domnul Marius Manta este unul din acei profesori din cauza caruia regreti ca ai terminat liceul. Asta daca esti adeptul ironiilor fine sau al glumelor cu substrat . E genul de om cu o expresie incoruptibila : un fel de straight face . Cum poate cineva sa transmita atat de multe printr-un straight face ? Doar spunand anumite lucruri si aruncand o privire la momentul potrivit .

Despre partea didactica am numai cuvinte bune. Imi place strategia dumnealui de predare. Neconventionala, noua, dar in niciun caz anarhica. Limitele de instaurare a ordinii sunt foarte precise, totusi. Spun asta din ce imi amintesc. Stiu ca imi placea foarte mult ora de romana, pentru ca ma facea sa chibzuiesc un raspuns inainte de a-l rosti.

Am citit si unele recenzii, cronici ale domnului Manta, precum cea a cartii domnului Danceanu care imi e profesor, si care chiar mi-a starnit curiozitatea.

In alta ordine de idei, dumnealui are o pasiune inegalabila pentru Ursul Carpatin. Si pentru Pantera Roz, si pentru masinile Hummer , si pentru lalelele negre (sau mov inchis, whatever ), sa nu uit (!) – Castelul Bran, Bacovia , etc .

Este un melanj hibrid de pasiuni unusual ( am uitat sa mentionez trenuletele electrice de jucarie ) si idei asimilate din multitudinea de carti citite peste ani. Ei bine, cam asta am reusit eu sa ghicesc . In plus, e o persoana funny care adora vorbitul in dodii. Iar poza zambind langa panoul cu “nu hraniti ursii”, purtand o caciula cu ciucurasi care acopera urechile este nepretuita.

In concluzie, domnul Manta ramane un enigmatic.

There it is, I said it.

Diana Miron, studenta, conservator

...

Vineri, Februarie 5, 2010, 12:38 AM 

Razvan Apetrei
     media: 5.00 din 1 vot

“Tu cu cine faci româna? Cu Manta! Ce tare!”

Asemenea replici intraseră în folclor printre colegii de liceu .

Am fost invidios, recunosc. Am fost invidios pe colegii mei care făceau româna “cu Manta”.

A trebuit să mă mulţumesc cu orele de literatură universală dintr-a 9-a şi cu discuţiile întâmplătoare de pe holurile şcolii, sau cu întâlnirile literare de la diverse activităţi şi lansări de carte la care se întâmpla să iau parte.

O prezenţă mereu sobră, dar în acelaşi timp jovială, un profesor exigent dar în acelaşi timp “de gaşcă”. Dimineaţa te asculta la lecţie cu o seriozitate academică ce trăda umor sadic, la prânz rămâneai perplex după ce îi citeai articolul din revista Ateneu, iar seara stăteai la discuţii colegiale pe “mess”.

O personalitate contrastantă dar integră, un caracter surprinzător, un om pe care aş fi vrut să-l cunosc mai mult.

Răzvan Apetrei, student, conservator

...

Vineri, Februarie 5, 2010, 12:37 AM 

raluca macaru
     media: 0.00 din 0 voturi

Un profesor dedicat muncii sale, cu adevarat inzestrat cu mult talent de a preda. Artistii fiind greu de controlat, multe firi boeme, e o adevarata provocare pentru a îi putea educa.

Acest profesor a făcut cea mai buna treaba. Nu degeaba a castigat premiul pentru cel mai popular (sau bun) profesor.

Pe cand eram in generala, limba si literatura romana mi se parea foarte dificila, dar profesorul Marius Manta a reusit sa scoata ce e mai bun din mine, convingandu ma ca in mine este totusi ceva bun. M-a facut sa am incredere in mine, mai ales in ceea ce priveste literatura.

...de fire sociabil dar totodata impunator la momentele potrivite. Felul de predare, unul foarte open minded, multa conversatie, ceea ce ne facea foarte activi dupa parerea mea.

Nu era nevoie sa tipe la noi atunci knd greseam cu ceva, era nevoie doar de putina ironie specifica dansului pentru a ne da seama k am gresit. In primul an mi se parea ciudat si credeam k nu vor fi ore prea interesante dar pe parcursul anilor, cum am ajuns sa il cunoastem, orele s-au dovedit a fi cu totul de neuitat.

Raluca Macaru, studenta, Facultatea de Litere

...

Vineri, Februarie 5, 2010, 12:35 AM 

nicoleta nechita
     media: 0.00 din 0 voturi

Asemeni unui vraci transilvanean, Marius Manta este acea persoana ale caror fapte si idei raman impregnate permanent in amintirea fostilor sai discipoli. Da, fiind profesor, puterea din mainile sale reuseste atat sa contureze imaginatia junilor urbani cat si sa cutremure lumea celor neseriosi cu o simpla arcuire de gel azuriu in rubrica “Limba si Literatura Romana” din dreptul nesanatosului si nefericitului pacatos. La fel ca majoritatea artistilor sau… cel putin, celor ce se proclama artisti, ca sunt destui pe lume, el detesta rutina, migalosenia si, in mod (in)constient, profesorul Marius Manta refuza a-si instrui elevii obligandu-I de a invata pe de rost lectii care, apoi sa le uite in momentul cand vad subiectele de examen in fata. Tehnica sa de predare, efectiv nu este o tehnica, ci mai degraba un stil propriu, unic si eficient, care in final ajunge sa coboare adolescentul neinteles si totodata neintelegator, pe pamant.

Activitatea sa roditoare dinafara usilor masive ale Liceului de Arta “George Apostu” Bacau s-a dovedit a fi intrigante pentru majoritatea cunoscutilor sai, inclusiv pentru mine, care n-as fi descoperit “Ateneu” – revista de cultura care pastreaza o oarecare traditie tacita, daca nu si-ar fi publicat lucrarile. Gratie lui, Ateneul s-a alaturat arsenalului meu de arme importiva globalizarii, anume ziarele “Dracula” si “Cuvantul legionarului”.

Ca persoana, Marius Manta se poate identifica cu multi dintre noi, insa nimeni nu s-ar putea regasi in acest Goliat al tolerantei, al ratiunii, al bunului gust si nu in ultimul rand, in abilitatea sa de a citi un om, la fel ca pe o carte. Pentru aceste ultime doua calitati, ridic paharul si spun: “Ave, Manta !”

Nicoleta Nechita, eleva, Liceul de Arta “G. Apostu” Bacau

...

Vineri, Februarie 5, 2010, 12:32 AM 

Matei Hurjui
     media: 5.00 din 2 voturi

Am avut placerea (si spun "placere" cu maxima sinceritate) de a-l cunoaste pe domnul Marius Manta in anul 2005, cand am fost acceptat in cadrul liceului de arte "George Apostu" Bacau, ca profesor si prieten. Orele de limba si literatura romana au fost intr-adevar placute, intrucat ingeniozitatea cu care aborda diferite idei ne stimula dar in acelasi timp ne deschidea un apetit cu totul aparte pentru tot ceea ce inseamna literatura. Ne-a invatat sa ne cunoastem pe noi insine mai intai, pentru a putea descifra anumite taine, dar in acelasi timp sa ne formam o opinie personala, frumos dezvoltata, cu argumente aparte pentru a ne sustine intodeauna punctele de vedere.

Ca elev, am studiat cu multi profesori, dar din nefericire rar am intalnit un atasament atat de puternic pentru obiectul predat sau pentru invataceii sai. Personal consider ca domnul Manta se incadreaza perfect in aceasta categorie si presupun ca elevii care au promovat, pot dovedi negresit acest fapt, nu numai prin notele mari dobandite la examene ci si prin felul in care s-au format in decursul celor patru ani de liceu.

Domnul Marius Manta a dovedit tact si perseverenta in rezolvarea unor probleme din cadrul scolii si a contribuit in mare masura la crearea unui mediu intern unit si solid. Calitatile si cunostintele dobandite in cadrul Facultatii de litere Bacau, au fost valorificate pentru a aduce elevii liceului de arte la un nivel cu totul superior.

Marea mea admiratie pentru dumnealui provine din caldura sa de a purta conversatii si din incercarile sale de a se mula dupa caracterul fiecarui om, pot declara cu stupoare ca face partea din restransa categorie a profesorilor apreciati de absolut fiecare student. Domnul Manta prezinta o flexibilitate incredibila care ajuta la descatusarea celui mai introvertit student intrucat conversatiile au loc la absolut orice nivel.

Astfel inchei prin a declara ca domnul Marius Manta nu poate fi usor trecut cu vederea deoarece este un personaj cu totul aparte, devotat muncii sale, elevilor, si detine anumite calitati greu de dobandit care par a izvora chiar si in momente neasteptate.

Matei Hurjui, student, Facultatea de Arte Plastice

...

Vineri, Februarie 5, 2010, 12:23 AM 

irina voicu
     media: 5.00 din 1 vot

Fara indoiala, ironia atesta un ascutit spirit de observatie, un uimitor dar de caracterizare al unui forte bun profesor si un mare iubitor de ursi: Marius Manta. Si pentru ca stie sa se apere atat de mult prin aceasta ironie si buna conoastere a “hotiei de cuvinte”, poate ca din aceasta cauza nu i-am pus vreodata o porecla. Nu avea rost. E profesorul caruia i te poti adresa cu usurinta pentru ca stie sa se apropie de orice elev. Acum, pentru ca inteleg mai bine postura de a fi profesor, pentru ca studiez psihologia educatiei, pot spune ca domnul Marius Manta se incadreaza cu usurinta profilului “profesorului ideal”.

E un om informat, ce dispune de autoritate, de asta si consider ca meseria de profesor i se potriveste atat de bine. Cum sa nu apreciezi si sa respecti un om care stie sa iti descopere calitati pe care nu stiai ca le detii, un om care face in asa fel incat timpul sa treaca fara sa iti dai seama, sa iti vorbeasca captivant si sa te faca sa placi obiectul Limba Romana, chiar daca pare un obiect nu prea placut pentru toti. A profitat de calitatile acestui obiect si de vasta lui gama de subiecte si idei pentru a ne atrage spre deslusirea si crearea unor noi concepte care sa ne ajute nu numai la scoala, ci si in viata… mai ales cea de viitori artisti. Nu prea am putut sa inteleg niciodata pasiunea dumnealui pentru ursi si Pantera roz dar asta e partea cea mai hazlie. Cati profesori veti vedea facand asta? Nu multi. Poate chiar nici unul. Dar nu asta il face original si plin de idei, ci modul lui de a fi. Numai privindu-i chipul serios, ce ascunde un temperament curios si modul diplomatic in care incearca sa iti vorbeasca, realizezi ca stie foarte bine sa disimuleze (lucru pe care l-am invatat chiar de la dumealui). Si daca am face un scurt sondaj de opinie despre domnul Manta, intreband elevii si fostii lui elevi vor spune “super de treaba proful asta” sau “ce tare era la pregatire” si spun asta din proprie experienta.

P.S: Si pentru ca petrece foarte mult timp in fata calculatorului, in afara de timpul petrecut la ore, ca profesor, are in biblioteca si acum o “Istorie a Literaturii Romane” in… tipla.

Irina Voicu, studenta, Facultatea de Arte

...

Vineri, Februarie 5, 2010, 12:21 AM 

ioana jijian
     media: 2.00 din 1 vot

La inceputul liceului, in clasa a IX-a, am studiat Literatura Universala cu domnul profesor Manta Marius. Am apreciat mereu la dumnealui originalitatea modului de a preda, fapt datorat probabil si varstei care il apropia cumva de noi.

Inteligent, amuzant, putin ironic (intr-un mod constructiv, evident!), a reusit (in premiera pentru mine) sa creeze un alt mod de abordare a literaturii. Am lasat la o parte cartile de comentarii si-am discutat liber, folosindu-ne doar de ceea ce ne sugera textul.

Am invatat ca literatura este precum muzica: fiecare o interpretaza altfel .

Ioana Jijian, studenta, conservator

...

Vineri, Februarie 5, 2010, 12:18 AM 

elleny radu
     media: 4.98 din 78 voturi

Ora de limba si literatura romana. O ora ca oricare alta, fara viata si fara inspiratie. Citeam ce trebuia sa citesc, invatam ce trebuia sa invat... pana in ziua cand am descoperit ca invat de placere, cu bucurie... chiar entuziasm. In mintea mea s-a produs ceva.... Da ! Am descoperit ca dumneavoastra, domnule profesor, mi-ati insuflat dragostea pentru acest obiect. Am descoperit ca literatura are nume cu rezonanta. Asta se datoreaza talentului, daruirii si implicarii dvs. Ati transformat pagini intregi in lucruri cu inteles pt mine si pot spune ca ati fost calauza mea printre paginile cartilor. Pt mine reprezentati un model de om, profesor, mi-ati castigat respectul pt totdeauna.

Elleny Radu, elev, Liceul de Arta “G. Apostu”

...

Vineri, Februarie 5, 2010, 12:17 AM 

elena ciobanu
     media: 0.00 din 0 voturi

Marius e un urs. Adică un singuratic cam sălbatic, cu ochi trişti când îşi aduce aminte că trebuie să dea impresia celorlalţi că nu este cu nimic mai presus sau mai prejos decât ei şi cu ochi sprinţari când e doar un copchil pus pe şotii deghizat în bărbat.

Marius e un urs. Ceea ce înseamnă că sub blana lui încap mulţi: un tip serios, loial, taciturn şi profund (ceea ce îl enervează ca imagine); un profesor care apreciază discret frumuseţea, oriunde ar fi ea; un mistic melancolic şi răvăşit de care nu ştie nimeni; un intelectual iubitor de rafinamente (i-ar sta bine pe post de bolovan cu formă expresivă, stând mulţumit de sine în mijlocul unei minuţioase grădini japoneze); un tip care vrea câteodată să fie rău (mai dând câte o labă în stânga şi în dreapta, mormăind morocănos şi fandosit); alteori vrea să fie macho; ce mai e? un frate; un prieten; un viu; un necunoscut; o panteră roz, da, încape şi ea aici, că e subţire şi atât de reconfortant de diferită...

Last, but not least. Marius este, v-aţi dat seama de acum, un urs. Adică un morman de tandreţe şi de iubire. Şi aici daţi un link la Oana J... (pour les connoisseurs)

Elena Ciobanu, lector Universitatea “Vasile Alecsandri”, Bacau

...

Vineri, Februarie 5, 2010, 12:15 AM 

madalina dochitoiu
     media: 5.00 din 1 vot

Admir si apreciez modalitatea dv. prin care va cunoasteti elevii. In mod deosebit apreciez ca toti suntem egali indiferent de statutul social al fiecaruia.

In ceea ce ma priveste v-as ramane recunoascatoare ca nu ma-ti lasat sa raman in « anonimat », in ciuda firii mele mai timide.

Nu stiu cati diriginti s-ar interesa atat de mult pentru note mai mari la alte discipline decat cele predate de dv. Mai aveti calitatea de a face ora de romana intr-o atmosfera lejera, presarata cu mici glumite.( De-ar fi si ora de chimie asa !!! ...)

Tot ce am scris, a izvorat din inima si am descoperit ca in felul acesta pot sa va arat cat de mult va pretuiesc si va respect ca om.

Madalina Dochitoiu, elev, Liceul de Arta “G. Apostu” Bacau

...

Vineri, Februarie 5, 2010, 12:11 AM 

daniel tilici
     media: 0.00 din 0 voturi

Nu intalnesti multi oameni precum Marius Manta. Putin aerian in masura in care se considera neinteles, putin deplasat in masura in care considera ca te-a inteles – una peste alta formeaza un personaj aparte. Un personaj antagonic, interactionand intr-un mod diferit si intrigant in acelasi timp.

In cea mai mare parte a timpului e un gentleman, si doar anumite artificii literare il arunca in bratele normalului.. Sunt multe de zis in maniera in care trebuie “sa definesti” o alta persoana dar e clar: prefera intrebarile rasupunsurilor.

Care-i treaba cu ursii, cu castelul Bran – greu de definit iar insasi senzatia pe care mi-a dat-o cand l-am cunoscut ca elev al dumisale – mi-a oferit o senzatie de ateu, ca si cum as fi vorbit cu un om care a trecut peste scripte si a intrat in viata dar care, in acelasi timp, personal, mi-a confirmat o intensa credinta in Dumnezeu si biserica.

Daca poti spune despre el ca e un om deschis si comunicativ, inseamna ca nu-l cunosti suficient si oricum in contextul acestui text, “daca” de la inceput sintetizeaza parerea mea despre Marius Manta. (mai mult subiectiva, dar, asta e).

Daniel Tilici

...

Vineri, Februarie 5, 2010, 12:08 AM 

catalina totolici
     media: 0.00 din 0 voturi

Un om cu suflet mare, ce iubeste copiii, muzica si arta, are puterea de a observa capacitatea de invatare si intelegere a fiecaruia,se straduieste sa "scoata" din noi tot ce e mai bun, fiindca trebuie sa fim cei mai buni. Un om pe care te poti baza cand vine vorba de un sfat sau o alegere importanta, un om ce stie sa asculte, si la randul nostru stim sa-l ascultam ...

In majoritatea cazurilor este ironic, dar si aceasta ironie, din punctul meu de vedere are un scop... nu este ironic doar cand doreste sa ne enerveze sau streseze, este ironic si cand incearca sa ne atraga atentia intr-un sens bun. In fine... tot ce pot spune este ca, pentru mine, domnul profesor Marius Manta este intai de toate un prieten, si nu in ultimul rand, un profesor ce m-a sprijinit , m-a ajutat si mi-a dat sfaturi mereu cand am avut nevoie... Un profesor ce ni-l vom aminti peste ani mereu cu zambetul pe fata...

Catalina Totolici, studenta, conservator

...



Cautare


Categorii

Aboneaza-te la insemnari


Ultimele insemnari

Linkuri

Arhiva

powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare